© 2023 - VIVID ACADEMY
V-am neglijat,stiu,dar nu e vina mea ca ziua nu e mai lunga. Mi-a fost atat de dor sa va scriu cateva randuri,incat azi am lasat totul deoparte si ma ocup de articolul meu,de mine,de voi. Eu stiu ce vreau sa va povestesc si doar ca ma gandesc si imi reimprospatez gandurile ma amuz deja.
In luna Septembrie am cunoscut o fata super misto,Ruth, pe care o ador. E tot din domeniu si ea ca si mine si asta ne-a legat in prima faza. Apoi dintr-o poveste in alta ne-au legat mai multe, atat de multe incat in 16 noiembrie am luat avionul si am zburat in Olanda, ca sa fiu acolo pe 17 cand a fost ziua ei. Acum sa incep sa va povestesc peripetiile❤️!
Imi zice Ruth, ca ea nu are cum sa ajunga dupa mine la aeroport dar il trimite pe sotul ei. Am zis ok,doar ce poate fi asa nasol. Mi-a aratat poze cu el, nu e stres, ma descurc eu,ca doar sunt om mare. Dar nu am luat in calcul un lucru si anume ca toti olandezii seamana intre ei. Adica blonzi cu ochi albastrii si super inalti. Iar eu in capul meu zic”mno…acum eu cum il recunosc,toti seamana,is blonzi…ai de capu meu”.
O sun pe ea,o intreb ca unde ii, ca toti astia seamana si eu ce fac ?. Ea imi raspunde super somnoroasa” stai linistita ca ajunge,i-am aratat poze cu tine, te recunoaste el. Tu doar stai acolo la Starbucks ca se rezolva”. Zis si facut. Ma duc la Starbucks, imi iau o cafea, tipa de acolo ma intreaba de 3 ori care e numele meu iar eu ” Zara, zara, zara” ca la sfarsit sa imi scrie pe cafea ” Zarah”. Ii spun la tipa sa imi puna frisca in plus,ea zice bine,banii mi ia, frisca nicaieri ?. Pana aici m-am descurcat. Mai ies pe afara,mai bag lucru in seama,stresata,emotionata,deja nu mai stiam ce emotii ma incearca.
Mama mi-a zis de acasa” fii atenta,in stanga si in dreapta, nu sta cu ochii tot in telefon, ca nu vezi cate se intampla, macar sa apuci sa fugi”. Exact asta am si facut. M-am pus jos la Starbucks, sorbeam din cafea incet si putin ca am nenorocito cu scortisoara ?, scriam la toata lumea mesaje ca am ajuns,ca totul e ok, ca am ochi si la ceafa. Si ce sa vezi,cu ochii in telefon, dar totusi concentrata in stanga si dreapta, simt o oarecare “agitatie”. Imi ridic privirea si vedeam cum 2 persoane cocosate de spate,pe sub mese,pe langa mese,alergau. Deci ca nici nu vreti sa stiti la cate lucruri m-am gandit intr-o secunda, repet UNA secunda. Eram ceva de genul ” sa fug, dar daca fug,incotro sa o iau? CE sa intamplat? Fix acuma ca am ajuns eu,lumea fuge”.
Nu vreti sa stiti la cate m-am putut gandi, pana defapt am vazut ca cele doua persoane care alergau si se cocoseau de spate erau de fapt fetele mele, Ruth si prietena ei. Deci ele m-au mintit ca sunt acasa, ca sunt rupte de oboseala, ca de dimineata Ruth avusese alta aventura cu prietena ei, care a ajuns in aceeasi zi cu mine, dar dimineata. Eu le-am crezut pe ele ca stau pitite in pat,la caldura si ca ma asteapta sa ajung si eu intr-un final.
Mi-au facut o surpriza super misto. Mi-au dat si lacrimile de bucurie ca le vad si ca nu a fost naibii nimic grav din ce am apucat eu sa ma gandesc intr-o secunda. Le-a fost si lor greu sa pastreze surpriza, ba chiar au ajuns sa se roage la Doamne Doamne sa nu mai sun ca sa nu cumva sa se dea de gol, sa nu ma prind ca is in drum spre mine.
Am vrut sa va scriu chiar in seara cand am ajuns acasa la ei dar nu am avut rand. O sa va scriu in articolul urmator de ce. Pana atunci va pup si imbratisez!
With Love, Vivid ❤️
